Cel mai tare urăsc momentele lipsite de inspiraţie. Uite, e miezul nopţii şi eu m-am gandit toată ziua că ar trebui să scriu ceva şi mi-au trecut prin cap zeci de idei, una mai mediocră şi mai proastă decât alta. Adică, de ce nu putem pur şi simplu să invocăm inspiraţia şi ea să se coboare uşurel deasupra noastră şi să nu ne mai trăzneasca în cele mai nepotrivite momente?
Îmi vin idei zile întregi şi sunt foarte mulţumită şi nerăbdătoare să pun mâna pe un creion şi să desenez ce-mi trece prin cap. Gasesc o oră liberă, pun mâna pe planşă şi eventual îmi procur o lanternă să caut disperată o imagine în mintea mea dezordonată, încâlcită şi extrem de sinuoasă.
Puţin revoltată, am tras inspiraţia de păr pentru ca să scriu asta iar unicul motiv pentru care s-a lăsat trasă de par este pentru că am scris despre ea...sper ca data viitoare să cădem la învoială asupra unui subiect mai interesant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu