Souvenirs

Acelasi lucru, mereu diferit si totusi atat de similar. Sa le vezi zambetul nedumerit si implinit, lacrimile din ochi cand jocul nu iese cum trebuie, sa ii tii pe genunchi cand ei se cearta pe cine iubesti tu mai mult...sa le primesti atentia si sa te apropii de ei...si vacanta sa mearga mai departe, viata ta sa se scurga si sa-ti dai seama ca ai pierdut multe, ca vine majoratul, bacul...ca vrei inapoi...
Ca vrei inapoi grijile vechi, vremurile in care te incruntai, zambeai sau stalceai un cuvant si toti adultii erau la picioarele tale.
Vrei sa poti crede din nou ca poti si cu siguranta vei ajunge politist, preot sau...sau doctor, ca este un lucru usor, ca vei schimba lumea- nu te vei limita la o meserie de vanzator, sofer sau roman in Italia.
Vrei ca asternutul tau cald si moale intr-o seara de iarna sa te faca sa uiti ca in urma cu doua minute erai suparat...sa crezi ca intr-o zi va veni cineva sa-ti spuna ca poate sa-ti indeplineasca trei dorinte iar tu sa-l pacalesti si sa-i ceri ca prima dorinta sa ti se indeplineasca toate dorintele, sa te bucuri ca mergi "la Bacau" si sa nu te simti sufocat pe strazile lui prafuite si incinse...sa crezi de fiecare data cand parinii iti promit ceva, sa traiesti in doua lumi si sa ai cati prieteni vrei tu...sa nu ti se spuna tot desi atunci vroiai sa stii..
Jocul cu papusile sa fie logic, firesc, credinta sa fie simpla, Isus pe intelesul tau, cartile citite sa aiba un final fericit, bunica sa fie acolo, sa te joci cu ochelarii bunicului, sa ai "a fost odata"-ul tau din gradina, sa dansezi cum vrei tu si sa nu te certe nimeni daca intrebi "de ce?" sau daca te plimbi in biserica.
Vrei ca pur si simplu...,... vreau ca pur si simplu...sa am bucatelele mele de Paradis: una aici si una acolo.
Vreau...la campus desi ma termina de fiecare data.
Dilema in acceptare: timpul.