Could you?

Azi a fost ciudat...am stat in autogara si am inghetat...tare...chiar tare...si cu ocazia asta mi-am amintit de niste lucruri ce merita povestite:)
In viata intalnesti oameni mari si oameni care vor ajunge mari.Sau oameni ce vor ramane anonimi desi sunt niste persoane exceptionale. Si mai sunt copiii care sunt mari prin excelenta, desi mititei, dar care au o inima si un caracter ce ar trebui sa ne dea noua de gandit.
Anul acesta eram la un campus, eu fiind animator(adica aveam grija de copii impreuna cu alti tineri) si am stabilit sa mergem la padure.A fost cea mai groaznica saptamana din punctul de vedere al vremii din toata vara...si cum ne asteptam...a plouat.Noi, animatorii stiam ca daca ploua pica planul asa ca nu ne-am pregatit deloc....si ne-am trezit cu niste copii mai entuziasti ca de obicei, cu pachetelul pregatit, pentru ca ei sunt mereu cei optimisti si fara griji, carora nici nu le-a trecut prin cap cuvantul "anulat" si care ne-au convins si pe noi ca vremea e buna. Asa ca ne-am pomenit in drumul spre padure.
Acum apare copilul despre care voiam sa scriu. O fetita in clasa a 4a, cred ca una dintre cele mai sarguincioase si constiincioase din cate cunosc si pe deasupra una dintre cele mai sarace. Eu de mult o remarcasem. Era data la o parte si, chiar de suna a spot publicitar la nu stiu ce, niciodata nu am vazut-o fara zambetul pe buze. Fetita asta, care de multe ori se imbraca din pomana, a venit la mine si mi-a spus ca stie ca animatorii nu au pachet si mi-a bagat in buzunar 1 leu "sa-mi cumpar ceva". Nu stiu daca in naivitatea ei isi dadea seama ca la 1 leu nu gasesti mare lucru dar stiu ca pentru ea, banii aceia erau multi. Si ea mi i-a dat mie. Ceea ce m-a facut sa ma intreb daca eu as fi facut acelasi lucru.
Sincer am ramas masca. In caz ca va intrebati, desi cred ca e evident, nu i-am luat. Atunci am vazut un copil mare, cu o inima mai mare decat ii permitea situatia si poate chiar mama ei...stiu ca sunt parinti ce si-ar bate copilul pentru asta.
Bun...nu cred ca e ceva nou pentru voi:-? dar am scris si eu...cu toata mintea mea inghetata...si pc-ul strain...mi-e dor de voi, copii:)